Sunt multe teorii asupra a ceea ce ar putea sa producă keratoconus, dar cauza exactă a bolii de ochi este necunoscută. Pe baza cercetărilor şi pe asocierea sa cu alte condiții, medicii au sugerat mai multe variante. Cu toate acestea, nici una dintre teorii nu explică totul, de aceea se consider că poate fi cauzat de o combinaţie de factori. Se crede că și genetica şi mediul înconjurător joacă un rol în producerea keratoconus.
Keratoconus și mediul înconjurător:
• Frecarea la ochi: în cazul persoanelor cu keratoconus este dovedit că acestea își pot deteriora mai uşor cornea ca urmare a unor gesture minore, dar care sunt traumatice, cum ar fi frecarea la ochi.
• Multe boli asociate cu frecarea la ochi din cauza mâncărimilor pot provoca keratoconus. Acestea includ alergii sezoniere (precum febra fânului), conjunctivita, simptome asociate lentilelor de contact purtate în timpul zilei, diferite iritații alergicei sau boli atopice (eczeme, astm şi alergii alimentare).
• Stresul oxidativ: Unele cercetări indică o procesare anormală a radicalilor liberi la nivelul corneei persoanelor cu keratoconus, deci o implicare a stresului oxidativ în dezvoltarea acestei boli. Aceasta înseamnă că pentru corneea keratoconică lipsește capacitatea de autoreparare, lucru care se face cu uşurinţă la o cornee normală. Ca orice ţesut din organism, cornea produce în cursul metabolismului substanțe reziduale dăunătoare. Corneea keratoconică nu este capabilă să elimine radicalii liberi, astfel încât aceștia rămân în ţesut şi pot cauza deteriorarea structurală.
Keratoconus și ereditatea:
O teorie este că keratoconus ar avea cause genetice. Cu toate acestea, pe baza informațiilor științifice actuale, probabilitatea de a moșteni boala este relativ mica. Nu sunt mulți pacienţi care să aibă și alţi membri ai familiei cu această afecțiune.
Unele studii arată că keratoconus ar avea cauza în dezvoltarea anormală a corneei, prin lipsa unor importante fibre de ancorare care să stabilizeze structura părții anterioare a corneei. Acest lucru determină bombarea corneei din cauza unei flexibilități sporite.
Sunt însă multe boli genetice sunt asociate cu keratoconus inclusiv Sindromul Down, Sindromul Marfan sau Sindromul Ehlers-Danlos.
Keratoconus și vârsta
Tipic, keratoconus debutează în adolescenţă şi avansează până la vârsta adultă. O teorie care explică de ce evoluția se opreşte la începutul maturității este că expunerea la raze UV determină îmbătrânirea corneei, ceea ce crește rigiditatea țesutului cornean şi reduce avansul bolii. Crosslinking-ul corneean de colagen (CXL) este o procedură care accelerează acest proces natural, oprindu-se astfel progresia bolii în majoritatea cazurilor.
