Keratoconus este o afecțiune oculară complexă, de aceea specialiștii au în vedere multiple aspecte și folosesc clasificări în funcție de mai multe criterii.
După cauzele care determină keratoconus, acesta poate fi:
- primar
- secundar
Nici o cauză specifică nu a fost stabilită încă pentru dezvoltarea de keratoconus primar. Se poate vorbi de genetică, sistem imunitar, factori endocrini, stres (inclusiv cel oxidativ) sau impactul de mediu. Toate acestea pot juca un rol important. Keratoconus primar este în general o boală cronică și afectează ambii ochi, în grade diferite. Inițial corecția cu ochelari sau lentile de contact flexibile poate ameliora vederea, însă tratamentul corect se poate face doar cu lentile de contact gaz permeabile, special concepute pentru keratoconus.
Keratoconus secundar, pe de altă parte, poate fi cauzat de intervenții chirurgicale asupra corneei, de infecții virale, bacteriene, parazitare, fungice, dar și de stări inflamatorii, inclusiv cele generate de frecarea ochilor.
Aici un rol important îl joacă afecțiunile care provoacă mâncărimi ale ochilor: alergii sezoniere (precum febra fânului), conjunctivita, simptome asociate lentilelor de contact purtate în timpul zilei, diferite iritații alergicei sau boli atopice (eczeme, astm şi alergii alimentare).
Keratoconus secundar este în general acut și afectează un singur ochi.
După stadiul de evoluție, keratoconus se clasifică în:
– ușor: < 48 D
– mediu: 48 – 54 D
– sever: > 54 D
Etape de evoluție
Keratoconus începe de obicei cu o slăbire a țesuturilor corneene, după care suprafața sferică a corneei devine conică din cauza presiunii globului ocular. Cu trecerea timpului se observă o continuă subțiere a corneei, mai ales în partea superioară a conului format. Vârful conului începe să se opacifieze și, odată cu subțierea avansată, apare riscul de perforare, ceea ce cauzează inflamarea ochiului ca organ.
Se diferențiază patru etape:
În cadrul etapelor I, II apar: miopie ușoară, astigmatism și o rarefiere nesemnificativă a corneei.
Pe măsură ce boala avansează, etapele III, IV: corneea devine considerabil mai subțire și se schimbă forma acesteia, de la semisferă la con. Spre sfârșitul etapei IV, corneea devine opacă, în partea de sus a conului.
Specialiștii deosebesc, de asemenea, keratoconus cronic, care avansează lent de cel acut, cu evoluție rapidă. Acesta din urmă este o situație foarte urgentă și poate fi observat cu ochiul liber.
