Simptomele de keratoconus apar în general în adolescența târzie sau odată cu împlinirea vârstei de 20 de ani, dar experiența arată că poate începe în orice moment al vieții.
În lumină nocturnă, keratoconus poate cauza uneori efecte nedorite din cauza perceperii de halouri şi reflexii.
Cele mai precoce semne de keratoconus sunt:
• Vedere neclară
• Necesitatea de a schimba frecvent o prescripţie de ochelari sau lentile de contact
• Vedere neclară care nu mai poate fi corectată cu ochelari
Alte simptome includ:
• Creşte sensibilitatea la lumină
• Dificultate în a conduce noaptea
• Halouri şi reflexii, mai ales noaptea
• Oboseală a ochilor
• Dureri de cap şi dureri de ochi
• Iritarea ochilor
În stadiile avansate de keratoconus, pacientul poate resimți o încețoșare bruscă a vederii la un ochi cu care nu a avut probleme în ultima perioadă. Acesta este „hydrops acut” şi este cauzat de acumularea bruscă de lichid în corneea întinsă. În cazuri avansate, cicatricile superficiale care se formează la ”vârful” umflăturilor corneei duc la deteriorare și mai mare a vederii.
Pacienții sunt sfătuiți să se prezinte la un control de specialitate dacă acuză scăderi ale acuității vizuale, perceperea dublă a imaginii unui obiect (diplopie) sau orice alt simptom de natură oftalmologică, pentru a fi diagnosticați și pentru a primi tratament de specialitate.
În cazul în care corecția cu ochelari sau lentile de contact nu este satisfăcătoare, specialiștii recomandă ca pacientul să fie consultat de către un oftalmolog cu experiență în astfel de cazuri sau chiar cu o supraspecializare în acest domeniu.
Adesea keratoconus este diagnoticat în adolescență. Scăderea acuității vizuale este principalul simptom care determină prezentarea pacientului la medic. Investigarea bolnavului este începută cu anamneza, medicul aflând în cadrul acesteia simptomele exacte, debutul lor și dacă pacientul are antecedente personale patologice sugestive. Este foarte important de aflat dacă astfel de probleme au existat în familie, deoarece keratoconul poate avea transmitere ereditară.
Investigația oftalmologică / optometrică inițială în keratoconus este reprezentată de examenul cu lampa cu fantă a corneei (biomicroscop). Dacă boala este avansată, aspectul corneei este foarte sugestiv și un specialist cu experiență în domeniu poate diagnostica foarte rapid cazul. În funcție de etapa de evoluție a bolii, medicul poate indica și alte investigații mai exacte.
Pentru obtinerea unui diagnostic de certitudine se efectuează topografia corneeană. Este o procedură diagnostică non-invazivă, prin care se obține ”harta” curburilor de la suprafața corneei. Se realizează în câteva minute și este nedureroasă. Prin rezultatele topografiei se pot localiza eventuale cicatrici sau regiuni distorsionate, astfel încât diagnosticarea keratoconus să fie cât mai exactă.